Despre oameni

De-a lungul vietii, cunoastem fel si fel de persoane, fel si fel de caractere, tipuri diferite de oameni. Unii fac parte din viata noastra doar pentru cateva minute, altii pentru o perioada si putini, prea putini pentru tot restul vietii.
Primii oameni pe care ii cunoastem de mici sunt cei care ne vor doar binele, adica familia. Suntem inconjurati de ei de la inceputul vietii si, in cele mai bune cazuri, cat de mult posibil. De cand incepem sa constientizam ceea ce facem, de cand incepem sa invatam sa mergem, sa ne jucam, noi ii vedem alaturi de noi pe acesti oameni iubitori care ar face totul ca noua sa ne fie bine. Deci primii oameni pe care ii cunoastem ne fac sa intelegem ca oamenii in general sunt buni, ca ne vor ajuta sa evoluam, ne vor sustine. Din pacate, tot restul vietii descoperim ca acest prim lucru invatat de mici e cel din cauza caruia vom suferi de multe ori.
Noi oamenii avem tendinta de a crede in cei din jurul nostru, cunoscuti sau necunoscuti, nu ne putem imagina ca ceilalti ne-ar face rau. Sau ca ne-ar lasa la greu. De fapt asta se intampla cel mai des. Si greseala asta, de cate ori o faci parca tot nu te inveti minte. Niciodata nu am vrut sa cred ca oamenii sunt rai, mereu am trait cu impresia ca daca eu nu as face rau intentionat niciodata, sigur nici alti nu mi-ar face mie asta. Si din cauza acestei convingeri multe lacrimi mi-au spalat obrazul de-a lungul vietii! Nu spun ca toti oamenii vor sa te vada suferind, sau ca iti iti vor face rau, nu spun ca oamenii sunt rai in esenta, spun doar ca toti ne vor dezamagi la un moment dat.
Ne petrecem viata tinand cont de cei din jurul nostru mai mult decat de propria persoana, incercand sa le aducem zambetul pe buze daca putem, ii ajutam la nevoie..toate acestea neconditionat si fara sa asteptam ceva in schimb. Totusi, chiar daca nu faci bine cu gandul sa primesti acelas lucru la nevoie, e imposibil sa nu te doara cand vezi ca omul pentru care te-ai zbatut la un moment dat e total dezinteresat sa te ajute la nevoie. E dureros sa te trezesti singur in lupta cu viata, si de cele mai multe ori cam asa suntem. Sunt prieteni adevarati in viata, dar dureaza atat de mult pana ii descoperim. Sunt oameni pentru care vom reusi sa insemnam mai mult decat ei inseamna pentru noi, si fata de acesti oameni ar trebui sa fim atenti cel putin sa nu ii ranim. Chiar daca poti trai fara ei, chiar daca nu le impartasesti sentimentele, chiar daca nu preferi mereu compania lor, macar din respect pentru ca ei te pretuiesc e necesar sa te porti frumos. Asa ar fi normal dar cati facem asa? Noi acordam atentie oamenilor care ne plac noua, celor pe care noi ii consideram valorosi fara sa ne intrebam daca de ei suntem considerati la fel.
Celor care ar merita mai multa atentie de la noi, de obicei oferim mai putina, ca nu ne intereseaza. La greu insa, viata iti da o lectie: de obicei acei cativa oameni pe care nu dadeai 2 bani iti sunt alaturi, pe cand acei multi oameni pe care i-ai adulat te-au uitat din momentul in care ai plecat de langa ei.

PREDESCU CARMEN NICOLETA


Taguri: , , , , , , , ,

Spune-ti parerea

*

Switch to our mobile site